Iubește muzica în toate felurile: s-o asculte, s-o compună, dar s-o și cânte. A tânjit atâția ani la o vioară, o vedea de câte ori ieșea la plimbare cu bunica ei în vitrina unul magazin de muzică. Într-o zi, magazinul s-a închis, iar în vitrină nu se mai vedea decât o cortină groasă, ca după o piesă de teatru care ți-a rupt sufletul. Acasă însă a găsit vioara și a aflat că magazinul doar se mută altundeva în oraș. Ce fericire! Când credea că nu mai pot fi adăugate alte vești bune, a văzut pianina stră-străbunicii ei în sufragerie. Era la reparat de ani de zile ( sau cel puțin asta i se spusese ei ), dar acum devenise regină și micul spațiu. Curând avea să fie dusă în camera fetei, pentru că oricând aceasta dispărea la scurt timp se auzea ceea ce în timp avea să devină sublim. Momentan însă, mai era nevoie de exerciții și oricât ar fi încurajat-o, toți membrii familiei preferă sa asculte produsul finit.